Scrisoare
(de Elena Farago)
...Și tot așa pe înserate cum e acum – ți-aduci aminte?
Stam amândoi, acum e anul... noi amândoi! ce dulce-mi sună
În gând când le aud... ce dragă îmbrățișare de cuvinte!
E-atâta cântec într-o vorbă când știe gândul să și-o spună...
Noi amândoi... închide ochii când vei ajunge-aici și-ascultă
Noi amândoi – acum e anul. – Ce dulce lacrimă și multă
Închide gândului cărarea când vreau anume să-mi socot
Ce-s eu în aste două vorbe în care singur tu ești tot...
Din volumul "Versuri", 1906
(de Elena Farago)
...Și tot așa pe înserate cum e acum – ți-aduci aminte?
Stam amândoi, acum e anul... noi amândoi! ce dulce-mi sună
În gând când le aud... ce dragă îmbrățișare de cuvinte!
E-atâta cântec într-o vorbă când știe gândul să și-o spună...
Noi amândoi... închide ochii când vei ajunge-aici și-ascultă
Noi amândoi – acum e anul. – Ce dulce lacrimă și multă
Închide gândului cărarea când vreau anume să-mi socot
Ce-s eu în aste două vorbe în care singur tu ești tot...
Din volumul "Versuri", 1906