Irving Layton - Scurtă întâlnire

Ciocnirea
nu s-a dovedit prea rea
pentru nici unul.
Roşu la faţă, s-a repezit
spre mine şi
când colo
uite că era un
fost coleg de şcoală.
Mi-a-ntins mâna
de parcă-ar fi vândut-o
pe deasupra
barei de protecţie şi pe
deasupra grătarului, cam şifonate,
şi-a spus: Ia te uită,
să mă fi ciocnit tocmai cu tine – 
sau mai ştiu eu
ce vorbă de duh. Saule, Saule,
i-am răspuns, nu prea
te-ai schimbat.
De ce să mă fi? mormăi el.
Răspunsul meu
se pierdu în vuietul
unor furioase clacsoane
şi nu l-a auzit.
Trage la trotuar, zise,
şi lasă-l pe ţărănoi
să treacă. Da,
cu dumneata vorbesc, dom’le,
strigă el către sinistrul
motociclist în negru
aflat chiar în spatele nostru.
Punându-mi apoi braţul
său de homar pe umăr: Nu
am timp
de-amintiri, prietene.
Dă-mi un telefon într-una
din zilele acestea
ori şi mai bine
scrie-mi un poem.
Am pe cap
un congres de-artificieri
la Godsden, statul Illinois...
Luaţi aminte la-ntâlnirea noastră,
voi, preoţi,
şi voi, artişti ai cuvântului frumos!

Traducere de Ion Caraion