Adrian Munteanu - Sfrijit, neras, cu mersul fără vlagă

sfrijit neras cu mersul fără vlagă
s-a aciuit într-o dărâmătură
din fundul curţii care trece-njură
că rânduiala nu-i prea este dragă
de câte ori pe-acoperiş e bură
sub zidul spart ar vrea să se retragă
şi glezna lui osoasă şi beteagă
s-o apere cu jalnică măsură
ce rost mai are pentru cine-adună
un pled şi-un scaun fără de picior
avea o mamă poate şi-o străbună
cu zâmbetul ce nu-i prea e uşor
îmi spune-ncet cu tihna lui imună
sunt liber vezi să beau să dorm să mor

20 iulie 2006