Virgil Gheorghiu - Singurătate

N-am râvnit decât să fiu vier,
Podgoriei bătute-n teascuri lactee.
Păzit de tăcuţii dulăi din lună,
Să aleg vinul câmpului din aromele serii.

Într-un ceas rău, aracii stelelor
S-au preschimbat în azur fără-nţeles.
Pământ neînceput de toamnă,
Ochii aprinşi pentru descântec mi-ai cules.

De-atunci noaptea lupt cu zmeul cântecului,
Să-l ţintesc în fruntea visului
Pe tărâmul celălalt,
Ziua iau de mână sufletul florilor moarte
Şi-aud în cerul casei natale
Scuturarea acelor de brad
Lângă un leagăn străveziu şi mic
Dintre brume de paing.

Din „Tărâmul celălalt”

Texte culese din „Poezia română modernă de la G. Bacovia la 
Emil Botta”, alcătuită de Nicolae Manolescu, 
Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1968