Aurel Pastramagiu - Somnolenţă

Plăpânde umbre, dese, contururile-neacă,
Sub umede amurguri de neagră catifea,
Lin, gânduri se alungă, corăbii largi când pleacă
Vălătucită scamă, nori lunecând abia.

Noian de frunze moarte se risipesc simboluri
În colbul dens al boltei pustiului azur,
Misterul se resoarbe în primele lui goluri
Îmbietoare noapte mă-nvăluie-mprejur.

Din viorii adâncuri ce-aripile-şi răsfiră
Vapori de crin, otravă pe suflet se preling,
Neantul de lingoare destins lasciv respiră,
Fluide amăruie m-alintă, mă cuprind.

Şi când himeric, unda fântânelor tăcerii,
Alunecând, mă fură afund, tot mai afund,
Prin pâcla îmbătată cu-aromele-nserării,
Mă mistui lent şi totul şi toate se ascund.
	09. 03. 1953
	Colonia Mina Valea-Nistrului

Din antologia „Aceşti mari poeţi mici”.
Texte culese de Mihai Rădulescu din antologia „Poeţi după gratii”
realizată de Constantin Aurel Dragodan si publicată de Mihai Radulescu