George Bacovia - Spre toamnă

Pe drumuri delirând,
Pe vreme de toamnă,
Mă urmăreşte-un gând
Ce mă îndeamnă:
- Dispari mai curând!

În casa iubitei de-ajung,
Eu zgudui fereastra nervos,
Şi-o chem ca să vadă cum plouă
Frunzişul, în târgul ploios.

Dar, iată, şi-un mort evreiesc...
Şi plouă, e moină, noroi -
În murmure stranii semite
M-adaug şi eu în convoi.

Şi nimeni nu ştie ce-i asta -
M-afund într-o crâşmă să scriu,
Sau râd şi pornesc înspre casă,
Şi-acolo mă-nchid ca-n sicriu.

Şi mereu delirând,
Pe vreme de toamnă,
M-adoarme un gând
Ce mă îndeamnă:
- Dispari mai curând...

Insula, Bucureşti, an I, nr 1, 18 martie 1912, p 3 (cu titlul Nervi de toamnă)

Din volumul „Plumb”, 1916