George Magheru - Statuie antică în ruină

Pe voluptatea care rotunji frumosul pântec, 
încât e prins în piatra - vecinic cântec -
se reazimă acuma prăfuite tufe de urzici... 
Din rănile frumoasei coapse ies furnici... 
Iubirea a creat această mică şi subtilă gură 
pe care dalta a sculptat-o în căldură... 
Acum, în al iubirii cald şi dulce leagăn, 
îşi face plasa „cap de mort”, păros păiangăn. 
A fost creată fruntea într-o lungă meditaţie 
din care n-a lipsit o voluptuoasă graţie: 
ideea fecundată de eterna frumuseţe...
Din acest gând cuprins în suprafeţe 
şi ros de ploi, de geruri şi de gârle, 
ies guşteri, scolopendre şi şopârle.

Din volumul „Capricii - Cartea cosmică”, 1929