Adrian Munteanu - Sub osii ruginite plânge şina

                  antisonet 3


Sub osii ruginite plânge şina
Înşerpuind zădărnicită seara.
Mai lăcrimează din neoane gara,
Tânjind să dea pe-nsingurare vina.

Mi s-a lipit de tălpi încinse vara.
Visez răcoarea grotelor din mina
În care-ascund înverşunat hodina,
Zvârlind pe trenul rătăcit ocara.

Pare frumos ! Imagini, poezie,
Stol de cuvinte aţipit pe ram.
Măi Adrian,ce tristă nebunie

Într-un vagon slinos de tren mai am !
Aşez un gând zănatec pe hârtie
Şi mi-a fugit sonetul sterp pe geam.


25 mai 2005