Ele dorm.
Amândouă dorm.
Cea mică, drăgălașă, în leagăn,
cea mare, drăgălașă, în pat.
Candela arde
în inocenta odaie,
plutește-n ulei
dintele mic, de flacără.
Storul e tras în sus.
În fața ferestrei, felinarul.
Atâta tot.
Ce dureros pâlpâie candela!
Cuvertura a lunecat de pe pat.
Felinarul își întinde gâtul
să vadă umerii goi ai soției.
Te-acopăr, soție adormită!
Și trag storul în jos.
Felinarului nu-i îngădui să-ți vadă
albul ce-i numai al meu.
Vreau să las două săruturi pe gropițele tale
în somn surâzând,
pe degete,
pe verighetă
și pe cruciulița ta de-argint.
Vreau apoi să m-aștern liniștit lângă tine
și să mă încălzesc lângă tine,
uitând
că noi, câteodată, nu suntem aceia ce ar trebui să fim
unul față de altul.
Traducere de Veronica Porumbacu
|
