V. Copilu Cheatră - Taină

Ai uitat pădurea departe,
Mângâiată de moarte,
În Apusenii de granit şi tăcere
Cum ai uita o durere.

M-ai lăsat singur cu muntele uriaş,
Negurile coboară din munţi spre oraş,
Amintirea ta zadarnic mă doare,
Că-şi râde de ea atâta ninsoare.

De multă nea şi singurătate
Inima pădurii nu mai bate
Şi ochii ce plâng nu pot să vadă
Trecerea ta prin proaspăta zăpadă.

Am ajuns să te privesc tăcut
În fotografia fără ramă,
Simt că reînvie întregul trecut
Şi-amintirea la taifas ne cheamă.

Mă pătrunde zâmbetul tău blând
Şi îmi plouă-n inimă tristeţea
Că un stol de grauri ciugulesc în gând
Anii mei pierduţi şi tinereţea.

Din „Constelaţia Iuliei”