Terține pentru mâna ta
(de Nichifor Crainic)
Am poposit pe panta-nfiorată
De soarele ce-n ochi îți tremura
Și mâna ta mlădie, luminată
Ca un grumaz de lebădă, târa
Pe fruntea mea o dâră de jăratic
Era o zi de vară și era
Un vânt îndemânatic și molatic
Ș-in păr îți răsfira îmbătător
Mirosul viu al cimbrului sălbatic.
Sub brațul tău visam și mi-era dor
Și tot mai dor de degetele tale
Să mă topesc în desmierdarea lor.
Părea că-n floarea mâinii tale pale
Setoasa inimă mi s-a-ngropat
Ca o albină-n pâlnii de petale.
Iar împrejur, părea redeșteptat
Și smuls de-a ta fermecătoare mână
Un dor cu dorul meu îngemănat :
Ca namile târându-se-n țărână
Din largul zilei ce le-nfierbânta
Colinele culcate într-o rână
Cerșiau, setoase, desmierdarea ta.
(de Nichifor Crainic)
Am poposit pe panta-nfiorată
De soarele ce-n ochi îți tremura
Și mâna ta mlădie, luminată
Ca un grumaz de lebădă, târa
Pe fruntea mea o dâră de jăratic
Era o zi de vară și era
Un vânt îndemânatic și molatic
Ș-in păr îți răsfira îmbătător
Mirosul viu al cimbrului sălbatic.
Sub brațul tău visam și mi-era dor
Și tot mai dor de degetele tale
Să mă topesc în desmierdarea lor.
Părea că-n floarea mâinii tale pale
Setoasa inimă mi s-a-ngropat
Ca o albină-n pâlnii de petale.
Iar împrejur, părea redeșteptat
Și smuls de-a ta fermecătoare mână
Un dor cu dorul meu îngemănat :
Ca namile târându-se-n țărână
Din largul zilei ce le-nfierbânta
Colinele culcate într-o rână
Cerșiau, setoase, desmierdarea ta.