Andrei Mureşanu - Un rămas bun de la Braşov

Sus la deal, ori jos la vale, 
În deşert privesc oftând, 
Cătră bine nu văd cale, 
Simţ că soarta are-n gând 
Să m-arunce-n munţi cu gheaţă, 
Ah, amara mea vieaţă!

Soare, lună, cereşti stele, 
Pre voi vă chem mărturii, 
Spuneţi greşalele mele,
Şters să fiu dintre cei vii 
D-am făcut vreo strâmbătate 
La duşman, amic sau frate!

Voi, plăntuţe tinerele,
Mieluşei nevinovaţi,
Ce-aţi fost sub grijile mele,
Spuneţi, v-am dat să gusţati 
Vrun venin din mugur verde, 
Iarbă-de-fier, ce vă pierde?

Rămâi, ţară sănătoasă,
În al tău leagăn firesc,
Nu-n deşert, că eşti muntoasă, 
Încât ţie nu-ţi sosesc
Caldele soarelui raze,
Ce prin munţi pustii s-aşează.

Rămâneţi, başti învechite, 
Ce ades vă cercetam,
P-a voastre ruini turtite, 
Doamne, mult mai cugetam 
Că asemenea ursită
Va fi mie rânduită!

Tâmpă, frumoasă Sioane!
P-al tău vârf când mă suiam, 
Ca în nescari vii icoane, 
Tot ţinutul revedeam! 
Oar'lăsa-m-a cruda soarte
Să te mai calc pân' la moarte?

Oltule, vale frumoasă!
Mult voi fi ţie dator,
De mi-[i] trece cătră casă, 
Ma, trecând, să nu m-omori! 
Că duşmanii vor fi-n stare
Să nu-mi dea loc de-ngropare!

1840