George Dumitrescu - VI - Isvorul tămăduirii

Din ciclul „Sonete de primăvară”

Părinte nevăzut, putere lină,
Nu ţine de la noi privirea-ntoarsă.
Grădini în verzi torente se revarsă,
Dar omul fruntea-n gânduri şi-o înclină.

Cu inima de patimi grele arsă,
Nu simte respirarea Ta divină,
Nu vede pânza blondă de lumină
Din borangicul primăverii toarsă.

Ne vindecă, Părinte, Tu Izvorul
Tămăduirii, sbuciumul şi dorul
Şi ne renaşte, limpezi, către Tine.

Urciorul mângâierii Tu-l apleacă,
Să picure, balsamul răni s-aline –
Lumina intre, negura să treacă.

“Amiază”

Din antologia “Aceşti mari poeţi mici”
alcătuită de Mihai Rădulescu