George Dumitrescu - VII - Primăvară citadină

Din ciclul „Sonete de primăvară”

Oraşul s-a urnit pe străzi, în soare,
Copiii urcă smee peste case,
Doar un schilod în poarta lui rămase, 
Cu ochii prinşi pe ramurile-n floare.

În drum, ţigănci în stambe, vii, ochioase,
Duc primăvara-n coşuri, zâmbitoare.
Cu patimă trăgând dintr-o ţigare,
Chivuţele, ca nişte mături roase,

Aşteaptă lângă ziduri, împreună.
Un visător cu ghiata scâlciată,
Cu paşii lui de somnambul sub lună,

Scandează versuri pentru niciodată,
În timp ce-o caterincă trist răsună, 
În primăvara tristă, asfaltată.

„Amiază”

Din antologia „Aceşti mari poeţi mici”
alcătuită de Mihai Rădulescu