George Dumitrescu - VIII - Vis de fermier

Din ciclul „Sonete de primăvară”

Visez o fermă – cine ştie unde –
Ca un ostrov pierdut în lan de ape.
Închid, molatec, lenevoase pleoape
Şi-o văd albind din grâne, ca din unde.

În visul meu, năzare-atât de-aproape,
Că nici o taină nu mi-o mai ascunde:
Doi nuci în nalţă coamele rotunde
Şi-un câine-n lanţ s-asmute, ca să scape.

În spatele conacului, respiră
Pădurea din bătrâni, cu svon de liră,
Ce-şi freamătă coroana-n ziua caldă.

Tot somnolând cu vremea dimpreună,
Un iaz îşi chiamă raţele la scaldă,
În timp ce păpurişul verde sună.

“Amiază”

Din antologia “Aceşti mari poeţi mici”
alcătuită de Mihai Rădulescu