Din ciclul „Sonete de primăvară”
Visez o fermă – cine știe unde –
Ca un ostrov pierdut în lan de ape.
Închid, molatec, lenevoase pleoape
Și-o văd albind din grâne, ca din unde.
În visul meu, năzare-atât de-aproape,
Că nici o taină nu mi-o mai ascunde:
Doi nuci în nalță coamele rotunde
Și-un câine-n lanț s-asmute, ca să scape.
În spatele conacului, respiră
Pădurea din bătrâni, cu svon de liră,
Ce-și freamătă coroana-n ziua caldă.
Tot somnolând cu vremea dimpreună,
Un iaz își chiamă rațele la scaldă,
În timp ce păpurișul verde sună.
“Amiază”
Din antologia “Acești mari poeți mici”
alcătuită de Mihai Rădulescu
|
