Mihai Ursachi - Vedenie în burgul gotic

Doamne, se porniseo ploaie, o vânătă ploaie de seară şi noapte
În burgul acela carpatic...

Pădurile putrede se înecaseră în neguri
Şi trăsnetul rău bântuia ca o groază.
De la fereastra din turn mă uitam fără sine
Prin cetina neagră, zidirile negre,
Pierdusem cât mai e ceasul, cât mai e veacul...

Şi la lumina lungă a unui fulger mut
Văzui, şi căzui leşinat subt icoană...

...Pe caldarâmul albastru, de jad lucitor,
Goneau două umbre înalte, smintite din sufletul meu,
Siluete prelungi de călugări...

Din antologia „Aceşti mari poeţi mici”
alcătuită de Mihai Rădulescu