Virgil Maxim - Vin’, îngere!

... cine poate să cânte
  cum cânt eu cu sufletul
  când se coboară încet,
	pe geana-amurgului,
  îngerii trandafirii ai înserării?!..
Se scutură flori albe de salcâm pe streşini
de parcă ninge puf din aripile lor...
  şi fumul-nalt din horn
	se urcă-ncet,
  ca fumul jertfei,
	şi se-anină,
  ca poduri, ca ostroave,
  în marea-albastră şi înaltă
pe care se opresc să se-odihnească
  sufletele care urcă-n cer...
O, Ce dor de Paradis mi s-a deschis în suflet!...
	Ce dor, ce dor!...
	Şi cât de necuprins!...
...Până nu pier,
    vin’ îngere, şi ninge peste mine
		nea de rugăciune,
		să mor uşor,
    să mă ridic ca fumul jertfei...
Până nu pier,
vin’ îngere, şi mă învaţă
	plânsul rugăciunii!...

Din antologia „Aceşti mari poeţi mici”.
Texte culese de Mihai Rădulescu din antologia „Poeţi după gratii”
realizată de Constantin Aurel Dragodan şi publicată de Mihai Rădulescu