Poetul săptămânii Poeți români Poeți străini De la voi Media Despre noi


Poezii de dragoste
Poezii pentru copii
Poezii crestine
Poezii despre mama
Poezii de primavara


Puteți primi o poezie pe săptămână prin
Consultanta IT
Marius Apetrei

Virgil Gheorghiu

(1905 - 1977)

Toamnă
Desen
Poemul lacrimilor
Plecarea poetului
Elegie
Singurătate
Ars poetica
Prefață
A mea vei fi, mult așteptată noapte
Sonet


         

Toamnă

Codrii românești
Scutură frunza pe trenuri,
Și brumele șesului vin pe fanare.

	Semnale melancolice
	Cântă cantoanele,
	Gările galbene
	Cu voiajoare-n crepuri.
Toamna putrezind între poame
Sub coviltire trece pe la bariere,
Spre burguri în cearcăne de bolți.
Dogari martelează-n podgorii
Ca o incinerare de silvani.
Aud plânsul copilului de fermier la tablă
Învățând cercul păscut pe alei,
Și ralul de vânt prin flautele aracilor
Unde se logodeau culegătorii.

Din „Marea vânătoare”
La inceputul paginii

         

Desen

Toamnă cum sapi în frunze fiorduri
Și chinui în crepuscule soarele pe ruguri.
Încoronorezi prin păduri zeii cu struguri
Când speenul și lectura urcă peste borduri.

Să nu fiu ucis de mireasma scuturărilor
Te evoc prin neguri monomelod
Du-mă livezii promise ca-n exod
Ocolind mânerul ușii, osul plecărilor.
La inceputul paginii

         

Poemul lacrimilor

Când oamenii tari și tăcuți ai lumilor viitoare
Vor întâlni semnele acestea de azur,
Întâia lor tristețe
Va luneca de-a lungul rândurilor mele
Ca un fior, ca o flacără prin moartea mea,
Atunci prin gândul lor îndepărtat
	Îmi voi aminti
De lacimile sălciilor cari nu ating liniștea oglinzilor.
Plânsul grotelor oprit în drum de inelarul stalactitei
Ca o durere presimțită a surpării viitoare.

Mă voi mâhni
De Isușii troițelor plângând în lemn
Călătorii odihniți în prăpăstii,
Și de izvoarele scorburii clipind pentru scufundarea comorilor,
	Prin ochii lor am să revăd,
Lacrima ierbii din geana plecată pe imașuri
De stele purtate ca un camfor la pieptul copilăriei mele.

De căprioare, de virginități
Cu rugăciunea în mijlocul lacrimii
	Îmi voi aminti.
De plânsul nevăzut al rășinilor în despletirea pădurilor
	Ca ochii stinși ai mamei
	Peste monogramele valizelor.
La inceputul paginii

         

Plecarea poetului

Părinții mei, mângâiați-vă, părinții mei,
Fiul din lumina lămpii
A trecut gardul viu al codrilor
	La divinități,
S-a-ncoronat demult cu stelele de mare.

Rămași în urmă cu lacrimi pe tacâmuri,
Priviți trecerea mea neștiută,
	Urmat de pasări
Și suite clătinate de ambrozie.

În ciliciul iernilor iermit,
Aici mi-e adormirea molcomă,
Îmbiere-n clipotit de seară
Ca să preschimb mărgean crepuscular în pâine.

Păstor de nori visând otave cu susur de lumină
Linsă de lună, naiada mea ascultă
Curgând în văi din fluier răcoarea înălțimilor
Când sub cetini i se înmormântează vălul.

Arătați-mă cu mâna, ca o alinare,
Neamului cuminte și olog din preajma fântânilor,
Cum pătrund încet și zeiesc
Cu o turmă alungată de silabe
În negură de Walhala, în veacul deschis.
La inceputul paginii

         

Elegie

Să plângem patul de flăcări, rozele de culcare
Azi răsfoite cu pasiuni de ierbare.
O singură arșiță unui poetic orgoliu;
Haitul stelelor ni se revarsă peste doliu.

De câteor mâini strânse voi nu ați trecut,
În leagăn speriat și mut,
Printre chemările spinilor
Ca veveriți în orga pinilor.

Vino să-ngenunchem pe cer; împrăștiat de plecări,
Corul miresmelor de întâie dimineață,
	Poate odată,
Ca o ploaie de fluturi, de înfiorări
Se va reîntoarce peste uitata viață.
La inceputul paginii

         

Singurătate

N-am râvnit decât să fiu vier,
Podgoriei bătute-n teascuri lactee.
Păzit de tăcuții dulăi din lună,
Să aleg vinul câmpului din aromele serii.

Într-un ceas rău, aracii stelelor
S-au preschimbat în azur fără-nțeles.
Pământ neînceput de toamnă,
Ochii aprinși pentru descântec mi-ai cules.

De-atunci noaptea lupt cu zmeul cântecului,
Să-l țintesc în fruntea visului
Pe tărâmul celălalt,
Ziua iau de mână sufletul florilor moarte
Și-aud în cerul casei natale
Scuturarea acelor de brad
Lângă un leagăn străveziu și mic
Dintre brume de paing.

Din „Tărâmul celălalt”

Texte culese din „Poezia română modernă de la G. Bacovia la 
Emil Botta”, alcătuită de Nicolae Manolescu, 
Editura pentru Literatură, București, 1968
La inceputul paginii

         

Ars poetica

Înalță-te, poete, păstrând cu tine lestul!
La-nsingurări de noapte, fii comandant vegherii!
Îmbrățișarea lumii, privirile și gestul,
Cu-asprimea unui Hades, supune-le trierii.

Să cânți suflarea vie, lucire de oglindă,
Nu lenta pleșuvie-a cununilor de laur.
Năvod aruncă-ți viața și inima, să prindă
Din crișuri de imagini, poeme, pești de aur!
La inceputul paginii

         

Prefață

Catarg de vis târăsc prin humă.
Nici zbor, nici aruncări de pumă,
Ca stoluri pe un obelisc
Cuvinte vin, precum veneau
Pe fruntea sfântului Francisc.

În baltă, clisă și gunoi,
Condeiu-mi bont întind și-nmoi;
Nu sunt un artificier
Să-mi scriu prenumele pe cer.

Dar lectorii cu minte trează,
Vedea-vor cartea de-nnoptează,
Că putregaiul pe hârtie
Străluce ca o galaxie!
La inceputul paginii

         

A mea vei fi, mult așteptată noapte

Născută-n veghe lungă, în veghe-nlăcrimată,
A mea vei fi mult așteptată noapte.

Când inima cuvintelor tresare,
Și-un corn de vânătoare e tăcerea,
Stăpânu-acestei nopți rămâne-voi.

Peste abisuri, peste surpătura anilor,
Voi simți trecând
Deasupra culmilor primejdioase ale timpului,
Pe visurile mele tari ca stâncile,
Căprioara amintirii tale.

Iar de-oi sfârși plămada cu drojdii de imagini
Să crească pâine vie cu miezul de poem,
Din tulburile zilei cu șipotul culorilor
Mi s-o deschide-n față, horire, jocul zorilor;
Stelară scânteiere vei scăpăra-n înalt,
Pe cremenile slovii oprindu-te din salt!
La inceputul paginii

         

Sonet

Lucra Manole meșterul cu trudă
Și fără spor la zidul legendar,
Că-n faptul nopții, piatra de sub var
Smintea din loc cu tencuiala udă.
Dar n-a mai fost istovul în zadar,
Când a zidit cu desnădejde crudă,
În temelii, un om străin, nici rudă,
Ci draga lui: trup viu, cu ochi de jar.

S-a-năbușit năprasnic fericirea,
Dar întărită-i schela. Turnuri sfinte
Sclipesc urcând în soare mânăstirea.

Asemeni lui, purtând un ivs în minte,
Poeții își ating desăvârșirea
Zidind iubirea vieții în cuvinte.

Texte culese din „Arta Poetică: Antologie de lirică românească”, 
alcătuită de Florin Șindrilaru, Editura Minerva, București, 1983
La inceputul paginii