Alexandru Philippide - Vis şi căutare

- Nu eşti sătul de colindat prin stele,
Prin miliardele de ani-lumină
Cât zice-se că-i drumul pân'la ele, 
Chiar cu închipuirea cea mai plină 
De cosmos şi de cosmo-fantezii?
- Acolo-i ţelul marii poezii.
- Ce-i marea poezie? Vorbă-n vânt
Cu care ne-amăgim; comod cuvânt
Cu care lesne-acoperi ce nu ştii.
Mai bine să ne-ntoarcem pe pământ
Şi părăsind călătoria-n vid,
Să cultivăm grădina lui Candid, 
Lăsând închipuirea să măsoare 
Iluzia-n continuă mişcare 
A ţelurilor drumurilor lungi, 
La care să visezi, să nu ajungi... 
Şi poate-aici s-ar întâmpla să fie 
Şi mult râvnita mare poezie 
Ispititoare –
Căci totul este vis şi căutare.

1978

Din volumul „Vis şi căutare”, 1979