Poetul săptămânii Poeți români Poeți străini De la voi Media Despre noi


Poezii de dragoste
Poezii pentru copii
Poezii crestine
Poezii despre mama
Poezii de primavara


Puteți primi o poezie pe săptămână prin


I. Heliade Rădulescu - Zburătorul


La doamna A*** M*** 

"Vezi, mamă, ce mă doare! și pieptul mi se bate, 
Mulțimi de vinețele pe sân mi se ivesc; 
Un foc s-aprinde-n mine, răcori mă iau la spate, 
Îmi ard buzele, mamă, obrajii-mi se pălesc! 

Ah! inima-mi zvâcnește!... și zboară de la mine! 
Îmi cere... nu-ș' ce-mi cere! și nu știu ce i-aș da; 
Și cald, și rece, uite, că-mi furnică prin vine, 
În brațe n-am nimica și parcă am ceva; 

Că uite, mă vezi, mamă? așa se-ncrucișează, 
Și nici nu prinz de veste când singură mă strâng, 
Și tremur de nesațiu, și ochii-mi văpăiază, 
Pornesc dintr-înșii lacrămi, și plâng, măicuță, plâng. 

Ia pune mâna, mamă, - pe frunte, ce sudoare! 
Obrajii... unul arde și altul mi-a răcit! 
Un nod colea m-apucă, ici coasta rău mă doare; 
În trup o piroteală de tot m-a stăpânit. 

Oar' ce să fie asta? Întreabă pe bunica: 
O ști vrun leac ea doară... o fi vrun zburător.
Or aide l-alde baba Comana, or Sorica, 
Or du-te la moș popa, or mergi la vrăjitor. 

Și unul să se roage, că poate mă dezleagă; 
Mătușele cu bobii fac multe și desfac; 
Și vrăjitorul ala și apele încheagă; 
Aleargă la ei, mamă, că doar mi-or da pe leac. 

De cum se face ziuă și scot mânzat-afară 
S-o mâi pe potecuță la iarbă colea-n crâng, 
Vezi, câtu-i ziulița, și zi acum de vară, 
Un dor nespus m-apucă, și plâng, măicuță, plâng. 

Brândușa paște iarbă la umbră lângă mine, 
La râuleț s-adapă, pe maluri pribegind; 
Zău, nu știu când se duce, că mă trezesc când vine, 
Și simț că mișcă tufa, auz crângul trosnind. 

Atunci inima-mi bate și sai ca din visare, 
Și parc-aștept... pe cine? și pare c-a sosit. 
Acest fel toată viața-mi e lungă așteptare, 
Și nu sosește nimeni!... Ce chin nesuferit! 

În arșița căldurei, când vântuleț adie, 
Când pleopul a sa frunză o tremură ușor 
Și-n tot crângul o șoaptă s-ardică și-l învie, 
Eu parcă-mi auz scrisul pe sus cu vântu-n zbor; 

Și când îmi mișcă țopul, cosița se ridică, 
Mă sperii, dar îmi place - prin vine un fior 
Îmi fulgeră și-mi zice: “Deșteaptă-te, Florică, 
Sunt eu, viu să te mângâi...” Dar e un vânt ușor! 

Oar' ce să fie asta? Întreabă pe bunica: 
O ști vrun leac ea doară... o fi vrun zburător! 
Or aide l-alde baba Comana, or Sorica, 
Or du-te la moș popa, or mergi la vrăjitor". 

Așa plângea Florica și, biet, își spunea dorul 
Pe prispă lângă mă-sa, ș-obida o neca; 
Junicea-n bătătură mugea, căta oborul, 
Și mă-sa sta pe gânduri, și fata suspina. 

Era în murgul serei și soarele sfințise; 
A puțurilor cumpeni țipând parcă chema 
A satului cireadă, ce greu, mereu sosise, 
Și vitele muginde la zgheab întins pâșea. 

Dar altele-adăpate trăgea în bătătură, 
În gemete de mumă vițeii lor striga; 
Vibra al serei aer de tauri grea murmură; 
Zglobii sărind vițeii la uger alerga. 

S-astâmpără ast zgomot, ș-a laptelui fântână 
Începe să s-audă ca șoaptă în susur, 
Când ugerul se lasă subt fecioreasca mână 
Și prunca vițelușă tot tremură-mpregiur. 

Încep a luci stele rând una câte una 
Și focuri în tot satul încep a se vedea; 
Târzie astă-seară răsare-acum și luna, 
Și, cobe, câteodată tot cade câte-o stea. 

Dar câmpul și argeaua câmpeanul ostenește 
Și dup-o cină scurtă și somnul a sosit. 
Tăcere pretutindeni acuma stăpânește, 
Și lătrătorii numai s-aud necontenit. 

E noapte naltă, naltă; din mijlocul tăriei 
Veșmântul său cel negru, de stele semănat, 
Destins coprinde lumea, ce-n brațele somniei 
Visează câte-aievea deșteaptă n-a visat. 

Tăcere este totul și nemișcare plină: 
Încântec sau descântec pe lume s-a lăsat; 
Nici frunza nu se mișcă, nici vântul nu suspină, 
Și apele dorm duse, și morele au stat. 
..................................................................... 
"Dar ce lumină iute ca fulger trecătoare 
Din miazănoapte scapă cu urme de schintei? 
Vro stea mai cade iară? vrun împărat mai moare? 
Or e - să nu mai fie! - vro pacoste de zmei? 

Tot zmeu a fost, surato. Văzuși, împelițatu, 
Că țintă l-alde Floarea în clipă străbătu! 
Și drept pe coș, leicuță! ce n-ai gândi, spurcatu! 
Închină-te, surato! - Văzutu-l-ai și tu? 

Balaur de lumină cu coada-nflăcărată, 
Și pietre nestimate lucea pe el ca foc. 
Spun, soro, c-ar fi june cu dragoste curată; 
Dar lipsa d-a lui dragosti! departe de ast loc! 

Pândește, bată-l crucea! și-n somn colea mi-ți vine 
Ca brad un flăcăiandru, și tras ca prin inel, 
Bălai, cu părul d-aur! dar slabele lui vine 
N-au nici un pic de sânge, ș-un nas - ca vai de el! 

O! biata fetișoară! mi-e milă de Florica 
Cum o fi chinuind-o! vezi, d-aia a slăbit 
Și s-a pălit copila! ce bine-a zis bunica: 
Să fugă fata mare de focul de iubit! 

Că-ncepe de visează, și visu-n lipitură 
Începe-a se preface, și lipitura-n zmeu, 
Și ce-i mai faci pe urmă? că nici descântătură, 
Nici rugi nu te mai scapă. Ferească Dumnezeu!" 

1844






Marius Apetrei SEO termopane termopane termopane termopane termopane termopane termopane termopane termopane termopane alpinism utilitar productie publicitara flori asistenti medicali apartamente Brasov spiru haret