Mircea Ivănescu - ha-ha

ce mult a trecut de când puteam spune, cu adevăr, 
că sunt bine dispus din cauză că ninge fastuos
afară, în curte, că ştiu cum ninge pe străzile largi (şi osos
să-mi sune în vremea asta în urechile minţii, în răspăr,

foşnetul de gândiri şi sentimentalisme, aşezate
frumos, să facă un înţeles, poate meşteşugit).
mult a trecut. acuma nu mai este nici o minunată
amintire despre după-amiezile cu ninsoarea-nmiit

acoperindu-mă, să mă împingă tot mai departe,
la care să mă întorc. vremea pe mine acum
nu mă mai poate schimba. e ca o moarte,

de fapt. pot să privesc pe fereastră – şi nu-mi 
mai vine să-mi amintesc de nimic. e o vreme
fără urmare – în care nici nu mai am de ce mă teme.

Din volumul „Alte versuri” (1972)