 |
|
|
|
|
Robert Desnos (1900 - 1945) - Poezii de Robert Desnos După unii, tatăl lui Robert Desnos a fost bancher. Alte informații comunică a fi fost un modest proprietar de cafenea, ceea ce explică mai degrabă faptul că locuința familiei, în copilăria sa, era în cartierul popular parizian Saint-Merri. S-a născut la 4 iulie 1900. Mediul anilor săi de formare explică filonul frust, glumeț, blând, ce-i străbate subpământul versurilor, în care s-a săpat una dintre cele mai atrăgătoare mine ale dadaismului ăi suprarealismului. A debutat cu poezia “Fardul Argonauților”, în revista de avangardă ”Trait d’union”. După încercarea scrisului automat (25 septembrie 1922) în stare de hipnoză, părintele suprarealismului, André Breton, l-a numit ‘profetul’ acestui curent. O pasiune oarbă pentru o actriță suprasaturată de insistențele curtezanilor, Yvonne George, (ei îi dedică poema din ciclul de față: “Celei misterioase”) îl aruncă în brațele patimii opiumului. Tribunalul Seinei îi condamnă pentru obscenitate volumul închinat aceleiași: “Libertatea sau Iubirea”. Refuzând apropierea suprarealismului de comunism, în anul 1929 se rupe de mișcarea aceasta literară și contribuie la redactarea pamfletului împotriva lui Breton, intitulat: “Un cadavru”. Acestea, deși a rămas un intelectual de stânga, imposibil de reconciliat cu stalinismul. Va face o nouă experiență poetică: timp de un an se străduie să scrie un poem pe zi (1936). Se va dedica poeziilor închinate copiilor prietenilor săi, gen în care va străluci. Una dintre acestea, prezentă și ea în grupajul de față: “Furnica”, a fost pusă pe muzică și interpretată de Juliette Greco. Desnos a fost unul dintre pionierii creației radiofonice franceze. O altă caracteristică vrednică de toată lauda a fost participarea sa la războiul al doilea mondial cu bucuria de a lupta contra lui Hitler. A fost victima prozatorului colaboraționist Louis Ferdinand Céline, în calitatea de critic a acestuia din urmă, l-a pălmuit pe actorul colaboraționsit Jean Marais, este membru activ al rezistenței, rețeaua AGIR (a acționa) și face parte din echipa Editions de Minuit ce publica literatură antifascistă sub ocupație. Toate acestea au făcut să se lanseze de către dușmanii săi zvonul că ar fi fost evreu. Drept rezultat este încarcerat la Compiègne, apoi cărat în lagărul Flöha, din Saxonia. După un an este mutat în lagărul de la Theresienstadt șăi moare în 1945, datorită mizeriei, epuizării și tifosului, în conjunctura eliberării lăgăriștilor, de armatele aliate. Consemnat de Mihai Rădulescu |