Eugeniu Speranția (1888 - ...) - Poezii de Eugeniu Speranția
Născut în București, la 18 mai 1888, fiul folcloristului Th. Speranția. Studii liceale, absolvite în 1906, doctor în litere și filozofie în 1912. Participă de tânăr la mișcarea literară a epocii, mai întâi în grupul Analelor literare, apoi în cenaclul macedonskian (1905 - 1906), după care se alătură cercului Vieței noi, condus de Ovid Densusianu.
Carieră didactică de prestigiu după primul război mondial: profesor și director de minister, Cluj (1919 - 1921), profesor la Academia de drept din Oradea (1921 - 1934), profesor de filozofia dreptului și sociologie la Univesitatea din Cluj (1934 - 1949). Pensionat în 1949.
Publică numeroase lucrări de filozofia dreptului, sociologie și filozofie. Face și critică muzicală la revista Steaua, unde a publicat și o serie de amintiri literare și universitare.
Opere (poezii):
„Zvonuri din necunoscut”, București, Casa Școalelor, 1921, „Pasul umbrelor și al veciei”, București, Luceafărul, 1930, „Sus”, București, Cugetarea, 1939, „Poezii”, cu o prefață de Perpessicius, București, E.P.L., 1966
|