Balada lui Villon pentru amanta lui - François Villon
(Balada care se termină în R)
Falsă frumusețe, scump e-al tău dever,
Rea fără margini, de-un dulceag amar,
Amor mai crâncen ca un dumicat de fier,
Numele ți-l pot spune, sigur că dispar:
Chin prefăcut în farmec, inimii calvar,
Orgoliu ascuns, prin tine oameni mor,
Iar ochii tăi n-au milă; legea cere doar
Să nu dai în sărman, să-i fii de ajutor.
Mai cu folos cătam și mai cu spor
Altunde ajutor, cinstire chiar;
Reazim de n-oi găsi, izbăvitor,
Trebuie, rușinat, să plec hoinar.
Hei, mic și mare, milă așadar!
Ei, cum e? fără scut va fi să mor,
Sau te înduri, cum scrie în glosar,
Să nu dai în sărman, să-i fii de ajutor?
Dar vremea ce-ofilește trece-n zbor,
Iar nurii tăi, uscate flori îmi par.
Aș râde eu, dar fălcile mă dor,
Ba-i nebunie, am aceeași soartă doar:
Moșneag voi fi; tu slută, fără har.
Deci bea, până izvoru-i curgător,
Nu împărți la toți din cel amar;
Să nu dai în sărman, să-i fii de ajutor.
Prinț iubitor, amant prea temerar,
Nu vreau să-ți fac în ciudă, cârtitor,
Dar inimii, Domnul nu-i cere în zadar:
Să nu dai în sărman, să-i fii de ajutor.
În românește de Dan Dănilă
|
