Frunză verde
(de Mihail Steriade)
Frunză verde,
ca pe-o frunză mă vei pierde
bade dus așa departe ...
Lasă totul la o parte,
că s-abate toamna-n crânguri
- crângu-n care am fost singuri –
și s-ascunde clar izvorul,
și s-ascunde-n suflet dorul,
tulbure s-ascunde dorul ...
Frunză neagră, neagră jale,
bade-o fi devreme-n vale,
tare-i mai târziu în munți ...
Vino, bade, câte-i vreme,
păsările pleacă-a vreme,
crengile se strâng de teamă,
cerul toamnei se destramă,
de m-afund mereu în noapte,
fără cântec, fără șoapte,
mai afund în frunza moartă,
singur cu nădejdea moartă.
Din volumul “Meduza”, 1925
(de Mihail Steriade)
Frunză verde,
ca pe-o frunză mă vei pierde
bade dus așa departe ...
Lasă totul la o parte,
că s-abate toamna-n crânguri
- crângu-n care am fost singuri –
și s-ascunde clar izvorul,
și s-ascunde-n suflet dorul,
tulbure s-ascunde dorul ...
Frunză neagră, neagră jale,
bade-o fi devreme-n vale,
tare-i mai târziu în munți ...
Vino, bade, câte-i vreme,
păsările pleacă-a vreme,
crengile se strâng de teamă,
cerul toamnei se destramă,
de m-afund mereu în noapte,
fără cântec, fără șoapte,
mai afund în frunza moartă,
singur cu nădejdea moartă.
Din volumul “Meduza”, 1925