Rugăciune - Spun oamenii că Tu cu Sfântu-Petru odată
(de D Ciurezu)
Doamne,
Spun oamenii că Tu cu Sfântu-Petru odată,
Ai coborât la noi pe drumuri lungi de țară
Doi bieți moșnegi mărunți, cu traiști la subțioară,
Porniți domol, la drum, prin lumea toată.
V'ați potolit dogoarea 'n ciuturi de fântâni
— Fântânile cu cumpeni dela noi --
Ați odihnit la umbră, cu mierlele 'n zăvoi,
Și-ați pirotit cu noaptea și basmele la stâni.
Vroiați să știți, din rânduirea voastră
Ce s'a ales pe-un bulgăr de pământ,
Unde pădurile se leagănă de vânt
lar Jiu-și poartă unda 'n veac, albastră.
Și-ați întâlnit un om cu plugu 'n câmp
Și v'a 'mpărțit din azima lui săracă,
Pe mâna lui lumini de promoroacă
Punea privirea voastră în răstâmp.
Și lanul lui de aur a crescut,
Cu spicul plin, cât vrabia de greu
Și n'a știut c'a fost un Dumnezeu,
Acel ce-a stat o clipă și-a plecat …
Doamne.
Pe malul rupt strălucitor de soare,
Și-acum coboară Jiul către șes,
Iar eu Te-aștept, cântând, cu plugu 'n mers,
Să-ți văd pe câmp nălbirea de picoare.
Și rodul meu să-l plec credinței Tale
Cu sufletu-mi, c'o vorbă de demult,
Că Tu cu Sfântu-Petru-odată ai trecut
Și Te-ai pierdut prin țară, cu apele la vale.
(de D Ciurezu)
Doamne,
Spun oamenii că Tu cu Sfântu-Petru odată,
Ai coborât la noi pe drumuri lungi de țară
Doi bieți moșnegi mărunți, cu traiști la subțioară,
Porniți domol, la drum, prin lumea toată.
V'ați potolit dogoarea 'n ciuturi de fântâni
— Fântânile cu cumpeni dela noi --
Ați odihnit la umbră, cu mierlele 'n zăvoi,
Și-ați pirotit cu noaptea și basmele la stâni.
Vroiați să știți, din rânduirea voastră
Ce s'a ales pe-un bulgăr de pământ,
Unde pădurile se leagănă de vânt
lar Jiu-și poartă unda 'n veac, albastră.
Și-ați întâlnit un om cu plugu 'n câmp
Și v'a 'mpărțit din azima lui săracă,
Pe mâna lui lumini de promoroacă
Punea privirea voastră în răstâmp.
Și lanul lui de aur a crescut,
Cu spicul plin, cât vrabia de greu
Și n'a știut c'a fost un Dumnezeu,
Acel ce-a stat o clipă și-a plecat …
Doamne.
Pe malul rupt strălucitor de soare,
Și-acum coboară Jiul către șes,
Iar eu Te-aștept, cântând, cu plugu 'n mers,
Să-ți văd pe câmp nălbirea de picoare.
Și rodul meu să-l plec credinței Tale
Cu sufletu-mi, c'o vorbă de demult,
Că Tu cu Sfântu-Petru-odată ai trecut
Și Te-ai pierdut prin țară, cu apele la vale.