Sonet - M-am regăsit. Ce dor mi-era de mine
(de Alexandru Vlahuță)
M-am regăsit. Ce dor mi-era de mine,
Copilul visător de altădată!
Mă simt plutind - privirea mea-nsetată
Se pierde-n orizonturi largi, senine.
De-acum, ispititori, în van mai cată
Viclenii ochi ... îi știu atât de bine!
O, nu mai tremur când mă uit la tine,
Și azi te iert, căci rana-i vindecată.
Iar visul tău - ca pânza Penelopii -
Se țese ziua, noaptea se destramă ...
Noian de întuneric ne desparte !
Zadarnic zâmbitoare te apropii,
Și glasul tău tremurător mă cheamă -
Tot mai străină-mi ești, tot mai departe ...
Vieața, an II, nr 23, 1 octombrie 1895
(de Alexandru Vlahuță)
M-am regăsit. Ce dor mi-era de mine,
Copilul visător de altădată!
Mă simt plutind - privirea mea-nsetată
Se pierde-n orizonturi largi, senine.
De-acum, ispititori, în van mai cată
Viclenii ochi ... îi știu atât de bine!
O, nu mai tremur când mă uit la tine,
Și azi te iert, căci rana-i vindecată.
Iar visul tău - ca pânza Penelopii -
Se țese ziua, noaptea se destramă ...
Noian de întuneric ne desparte !
Zadarnic zâmbitoare te apropii,
Și glasul tău tremurător mă cheamă -
Tot mai străină-mi ești, tot mai departe ...
Vieața, an II, nr 23, 1 octombrie 1895