Șopotul apelor
(de Li Tai-Pe)
Abia șoptește unda
În ceasul vesperal.
Își oglindește luna
De toamnă chipul pal.
Și-atât e de adâncă
Tăcerea, că aud
Cum lotusul suspină
Pe-adâncul lac din sud ...
Și parcă îmi șoptește
Cu glasul stins, mereu,
De-adânca lui tristețe
Să mă-ntristez și eu ...
Traducere de Eusebiu Camilar
(de Li Tai-Pe)
Abia șoptește unda
În ceasul vesperal.
Își oglindește luna
De toamnă chipul pal.
Și-atât e de adâncă
Tăcerea, că aud
Cum lotusul suspină
Pe-adâncul lac din sud ...
Și parcă îmi șoptește
Cu glasul stins, mereu,
De-adânca lui tristețe
Să mă-ntristez și eu ...
Traducere de Eusebiu Camilar