Leagănul de zăpadă
(de Ilarie Voronca)
Iarnă, tu, soră invizibilă
Când șoimul arată drumul viitor al vânătorului,
Și buchetele strânse de pe câmp izbucnesc prin lacrimă,
Mă voi prinde și eu de roțile carului tău triumfal.
Pleoape, pleoape de scrum peste fotoliile de stejar,
Și tu noapte care ne amesteci obrajii în paharele somnului
Că dimineața nu ne mai recunosc oglinzile
Paloarea se urcă în sânge cu porumbeii aducătorii de vești
Tresare timpurie de drumuri în zăpadă.
Ne-au vizitat salcâmii prin amintirea aceasta
Cum parfumurile sunt fantomele florilor,
Cum o muzică apare numai la un miez de noapte al auzului.
Anotimp aruncat cu hoiturile peste zidurile orașului,
Unelte putrezind între frunze o dată cu vorbele noastre.
Texte culese din "Efigiile naturii", Antologia pastelului românesc, alcătuită de Petre Stoica și Mircea Tomuș, Editura Minerva, București, 1971
(de Ilarie Voronca)
Iarnă, tu, soră invizibilă
Când șoimul arată drumul viitor al vânătorului,
Și buchetele strânse de pe câmp izbucnesc prin lacrimă,
Mă voi prinde și eu de roțile carului tău triumfal.
Pleoape, pleoape de scrum peste fotoliile de stejar,
Și tu noapte care ne amesteci obrajii în paharele somnului
Că dimineața nu ne mai recunosc oglinzile
Paloarea se urcă în sânge cu porumbeii aducătorii de vești
Tresare timpurie de drumuri în zăpadă.
Ne-au vizitat salcâmii prin amintirea aceasta
Cum parfumurile sunt fantomele florilor,
Cum o muzică apare numai la un miez de noapte al auzului.
Anotimp aruncat cu hoiturile peste zidurile orașului,
Unelte putrezind între frunze o dată cu vorbele noastre.
Texte culese din "Efigiile naturii", Antologia pastelului românesc, alcătuită de Petre Stoica și Mircea Tomuș, Editura Minerva, București, 1971