Mateiu Caragiale - Boierul

„Tăiat-au de Rusalii pre jupan..."

Pe-o culme, lângă-un iezer, durează-o mănăstire 
Boierul... Mult bătrân e : dinţi nu mai are-n gură, 
Posteşte, se grijeşte, bârfeşte şi strâmb jură, 
Stă cuvios în strană şi zice din psaltire.

E mic de stat, făţarnic, semeţ şi crud din fire, 
Viteaz spătar fu-n lupte, dar azi când barba-e sură, 
Cu dreapta se închină, cu stânga smulge, fură, 
Despoaie şi ucide în setea-i de hrăpire.

De neam e Basarabă, şi rudă cu Voievodul, 
De bogăţii e putred şi-l blastămă norodul, 
Dar, la Stambul, îl sapă Cislar-Aga harapul.

Şi tocmai de Rusalii, când plin de veselie 
Aşteaptă să-i sosească fermanul de domnie 
Îl prind cu pâri ascunse şi-armaşu-i taie capul.