Perpessicius - Ca floarea prinsă-n rocă

Iubirea noastră, Fatma, se sufocă 
În bănuieli prea multe şi prea grave, 
Asemeni florilor ce prinse-n rocă 
Au flori frumoase, rădăcini bolnave.

De ce nu vrei dar, Fatma, s-o desprindem 
Din pietrele ce-o fac nesănătoasă 
Şi răsădind-o-n brazdă-apoi s-o prindem. 
Nestânjenit să crească — mai frumoasă?

Vutcani, octombrie 1917
Din volumul „Itinerar sentimental”, 1932