Căluşeii - Rainer Maria Rilke

(Jardin du Luxembourg)

C-un coperiş, şi umbra-i, se roteşte
un scurt răstimp pestriţul efectiv
de cai, şi-s toţi din ţara ce naiv
nainte de-a muri mult se codeşte.

Ci unii-s prinşi de trăsurici, poprea,
ei totuşi dârz privesc şi barbăteşte;
un leu roşcat şi rău îi însoţeşte
şi când şi când un elefant de nea.

Chiar şi un cerb i-acolo ca-n pădure,
doar c-are şa şi-o fată-albastră, mică
l-încalecă suavă, fără frică.

Pe leu, un băieţaş, o pată albă,
se ţine strâns c-o mânuşiţă caldă,
şi-arată leul dinţii, limb rea.

Şi când şi când un elefant de nea.

Pe cai trec dinainte luminoase
copile, peste-arcarea lor zvâcnind
de ei desprinse-aroape; în toi de-avânt
privesc spre-altundeva, stingher atrase.

Şi când şi când un elefant de nea.

Şi totul trece, trece spre sfârşit,
se-nvârte-n cerc şi n-are timp deloc.
Un roş, un verde,-un cenuşiu zvârlit,
un mic profil ţâşneşte la noroc.
Şi câteodată,-un zâmbet se năzare
prea fericit, te-orbeşte şi dispare
în acest orb şi fără preget joc.