René Char - De ce zboară ziua

	În timpul vieţii sale, poetul se reazimă de vreun 
copac, sau mare, sau taluz, sau nor de o culoare 
oarecare, o clipă, daca îi permit împrejurările. El 
nu-i sudat de rătăcirea altuia. Dragostea lui, şi în-ţelegerea, şi fericirea, îşi au echivalentul în toate 
locurile unde el n-a fost, unde nu se duce 
niciodată, la străini pe care nu-i va cunoaşte. Când 
se ridica tonul îm faţa lui, când e împins către con-
siderente făcute să reţină, dacă sunt invocate astrele 
în ceea ce-l priveşte, el răspunde ca e din ţara 
de alături, din cerul care tocmai a fost înghiţit.
	Poetul însufleţeşte apoi aleargă la deznodământ. 
	Seara, deşi păstrează pe obraji multe gropiţe de
ucenic, e-un trecător politicos cel ce grăbeşte des-
părţirile pentru a fi de faţă când se scoate pâinea 
din cuptor.

În româneşte de Gellu Naum