George Bacovia - Nervi de toamnă

E toamnă, e foşnet, e somn...
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol...
Şi-i frig, şi burează.

Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze de veşnicul somn
Cad grele, udate.

Eu stau şi mă duc, şi mă-ntorc,
Şi-amanţii profund mă-ntristează -
Îmi vine să râd fără sens,
Şi-i frig, şi burează.

Flacăra, Bucureşti, an I, nr 29, 5 mai 1912, p 226

Din volumul „Plumb”, 1916