Alexandru Bogdanovici - Nopţi carpatice

În noaptea grea se odihnesc Carpaţii,
- cirezi de zimbri cu capul frânt pe labe.
Ecoul tace în silabe,
Cascadele se-ngânã somnolent.

În coama vânătă dorm spaţii,
Mitologii, legende dorm şi anii,
Şi tăinuiesc cu Dumnezeu ciobanii
Ca-n zilele din Vechiul Testament.

Se-adună neguri vii în cete
Ca duhuri din Istorii răsculate,
Să-ncoroneze frunţi înviforate,
Să cearnă secolii în plete.

În grote şi în peşteri daco-trace
Se spovedesc urgiile cumplite.
Zalmoxe!
Trecutul tot se odihneşte-n pace
Cernut în funerare stalactite. 

...Doar umbrele păşesc în noapte
Spre Orion, pe Căi de Lapte...

Se scoală din morminte şi pisanii
În platoşe de-argint vitejii -
Şi călăresc în umbra veacurilor cnejii,
Când Domnul voroveşte cu ciobanii...

Din antologia alcătuită de 
Mihai Rădulescu:
“Aceşti mari poeţi mici”