Virgil Maxim - Nuntaşul Cerului

	„Fericiţi cei chemaţi la 
	Cina-Nunţii-Mielului.”
	       	(Apocalipsa 19, 9) 

Mi-am făcut inima alăută 
şi cuvântul arcuş
să-ţi cânt, o, Mire, în viaţa aceasta
– noapte de îndelungă priveghere –
cântarea mult plăcută…

Imn şi dulceaţă
în gura celor vii, nu celor morţi,
sosiţi din patru Răsărituri ale lumii
şi Te slăvească în Cetatea Ta
prin cele Patru Porţi…

Dar,
    vrând să gust şi eu
	din vinul Bucuriei
    în cântul meu
    în ritmul melodiei,
    îmi făuresc Potirul…

Lucrez cu FOCUL
să-i lămuresc metalul preţios
pe care valul lumii – puhoi nesăţios –
l-a învârtoşat cu zgură şi mătrăgună...
Şi-l curăţesc, 
    îl şlefuiesc,
	să mi-l desăvârşesc 
La Nunta-Păcii-Veşniciei-Tale
		să nu lipsesc!...
Nuntaş al Vieţii-fără-de-sfârşit
m-am socotit nevrednic să cutez
să nu mă-mbrac în Strai-de-Sărbătoare...
De-aceea, Mire,
    potirul meu e-o floare
    în care-am pus
    un Gând,
    un Cântec,
    un Izvor.

Un Gând, Credinţa mea în Tine
Un Cântec, Nădejdea mea
în Cel-ce-Este, în Cel-ce-a-Fost, în Cel-ce-Vine!
Şi un izvor, din care, bând,
    în Dragoste să fiu nemuritor!...

De-aceea, Mire,
    mi-e ochiul minţii mele
	Vatră-de-Jăratec!
Cutezător, Albastră-Înţelepciunea 
	am pus-O dinadins
Berbec-întâi-născut, 
	în Rug-încins...

Tainic s-O jertfesc
	pentru Dorul inimii mele!...
Ştii, ea mereu
	în nebunia dragostei
a cerut viaţă din Viaţă-de-Dumnezeu!...

Acesta este Cântecul meu, Mire!...
	Numai Tu îl ştii!
	Pentru Tine-l cânt,
		în simţire!...
	E Cântecul Măreţului-Ospăţ-Împărătesc, 
	    Unde mâncarea şi băutura 
		este Lumină!

Nuntaşii,
	Bucuria n-o plătesc!...
Cine are Potirul
	sau ştie să cânte,
		să poftească!
  Să intre la Cină! 
Numai cine are Potirul
	sau... ştie să cânte...

Din antologia „Aceşti mari poeţi mici”.
Texte culese de Mihai Rădulescu din antologia „Poeţi după gratii”

realizată de Constantin Aurel Dragodan şi publicată de Mihai Rădulescu