Ioan Alexandru - Pantocrator la Borzeşti

Din fresca veche de la început
N-a mai ajuns prin veacuri de urgie
Decât obrazu-acesta-nseninat
Ce ţine cerul peste ctitorie

Săgeţile barbarilor nu l-au învins
Adânc atinsă-i fruntea înstelată
Şi ochii sparţi şi buzele cuvânt
În dreapta libertăţii sfârtecată

Dar Pantocratorul rămas întreg
La chip întocmai şi la-nfăţişare
Din peşterile oarbe spânzurat
Se uită milostivul cu-ndurare

Din antologia alcătuită de Mihai Rădulescu:
“Aceşti mari poeţi mici”