Constantin-Aurel Dragodan - Pasărea măiastră

Fata din poveste, fata de-mpărat,
Preschimbată-n sacră pasăre măiastră,
S-a lăsat în zboru-i neastâmpărat,
Undeva, pe-o creangă de lumină-albastră

De privirea-mi oarbă fuge şi se-ascunde, 
Poate-i după lună, poate-i după-o stea!
Măi, Ochilă, frate, n-o zăreşti niciunde?
Sau ţi-a curs şi ţie beznă-n pleoape, grea?

Păsări-Lăţ zadarnic dibuie şi scurmă
Hăul cu tufişuri. Simt că niciodată
Visul meu nostalgic n-o să-ţi dea de urmă,
Pasăre măiastră pururi căutată!

Din antologia „Aceşti mari poeţi mici”
alcătuită de Mihai Rădulescu