Alexandru Alexianu - Sfârşit

M-a prins toamna la margine de drum
Dormindu-mi somnul, torcându-mi visul.
Frunzele m-au troienit pe furiş,
Harnice ca nişte furnici.

Morilor, nu mai măcinaţi
Fără odihnă lamura albă.
Am să plec undeva foarte departe
Când o scăpăta soarele să ajung...

Nu sunt trist! Vedeţi? Uiteţi-vă bine
Nici lacrimi nu vărs, norocul nu-mi tângui
Doar braţele-mi atârnă ca nişte crengi
Şi nu mai mi-e dor de nimic, de nimic.

Dacă ai fi undeva ai auzi 
Cum vremuieşte peste oameni şi case,
Cum tremură frunzele din grădină,
Cum plouă, ca să se sfârşească toate.

Morţii din mine strâng pleoapele tare.
Trebuie să cânt ca să nu-i mai aud.

„Stihuri pentru Draga”

Din antologia „Aceşti mari poeţi mici”
alcătuită de Mihai Rădulescu