Petru Creţia - Tu dulce-neagră

Tu dulce-neagră, furios amară
Esenţă
Care bântui arborii şi gândul,
Făcând şi desfăcând gânduri şi lumi,
Iluminând pe dinlăuntru pătimirea
Şi sfâşiind fragila rezistenţă
A clipelor chemate să se ducă
Şi să urce
În alt timp.
Ţie, trecere şi stavilă, ar trebui să-ţi dăm
Un nume
Pe care iadul fiinţei să nu-1 ştie.