Simion Giurgeca - Ultima zi

(Sărbătoare păgână)

I
E ultima sărbătoare păgână,
Când zeul hidos mai stă în icoană
Să-şi ceară tributul, aur şi sânge!
E ultima zi,
Când oamenii flămânzi
Bătrâni, bărbaţi, femei, copii
Îi strigă numele-n stradă
Şi-i poartă chipul vopsit
Şi pancarte cu mii de lozinci,
Lumea să-l vadă!
	E ultima lege, un ultim decret
	Înscris cu litere mari în ziare,
	Cu roşu chenar, pe zid şi-n vitrine.
	E ultimul ceas,
	Când tobele bat,
	„Zeul” hidos când urcă în pas
	Trufaş pe trepte-n tribună;
	Dogme şi teze să dea,
	Proiect cu planuri plin de minciuni
	Ţării să-i spună.
E ultimul vis paranoic, nebun,
Când el în zare-şi mai flutură mâna
Şi vrea să-şi supună umilul popor.
E ultimul semn,
Când poate-nşira
Plin de mândrie sacrul îndemn,
Cu laude trase pe sfoară,
Citind raportul cincinal,
Să-i bată supuşii din palme,
Cinci zile iară!

II
	E ultimul circ şi spectacol acum,
	Când „zeul” îşi ţine sceptrul în mână
	Simbolul forţei barbare şi crude.
	E ultimul sfat
	Satanic ce-l dă
	Mulţimii care l-a aplaudat
	L-al patrusprezecelea congres
	În prima adunare,
	Când el s-a propus singur din nou
	Să fie ales.
E ultimul chin şi grea suferinţă
Pe care o îndură neamul de robi
Cu trupul scheletic şi ochii de jar.
E ultimul gând
Ce poate-l mai au
Oamenii-n disperare-aşteptând!
„Zeul” să plece, clanul şi toţi...
Să nu mai stea în „altar”
Să scape-n grabă ţara de el
Şi glia de hoţi.
	E ultima „sărbătoare păgână”,
	Când „zeul” hidos mai stă în icoană
	Să-şi ceară tribut aur şi sânge!
	E ultimul ton,
	E ultimul glas.
	(Circulă des în lume un zvon
	Că-i „zeul” păzit de stafii
	Şi epoca de aur
	Acuma începe să moară)
	E ultima zi!

Din antologia „Aceşti mari poeţi mici”, culeasă de Mihai Rădulescu
Din antologia „Poeţi după gratii”, realizată de Constantin-Aurel Dragodan