Alexandru Alexianu - Umbrele somnului

Fiecare lucru înmugureşte pe dedesubt
Ca ierburile, fără să tresară
Oamenii îşi duc osteniţi obrăzarele
Pentru o sindrofie ciudată.

Viespele nu mai au ac şi venin,
Drumul se închide ca într-o ceaşcă,
Slugile calcă pe covoarele moi
Să nu trezească moartea din oaspeţi.

«– O, ce bine mi-ar face să curgă ploaia
Să ude salcâmii, să le scuture sălbile»
Străjile porţilor şi-au lăsat scuturile
Şi au intrat în apa caldă a pământului.

Aş vrea să fiu acum lişiţă albă
Peste bălţile adânci ale somnului.
De ce nu se trag odată zăvoarele
Să rămânem aci toată viaţa, prietene?

“Stihuri pentru Draga”

Din antologia “Aceşti mari poeţi mici”
alcătuită de Mihai Rădulescu