Umbrele somnului
(de Alexandru Alexianu)
Fiecare lucru înmugurește pe dedesubt
Ca ierburile, fără să tresară
Oamenii își duc osteniți obrăzarele
Pentru o sindrofie ciudată.
Viespele nu mai au ac și venin,
Drumul se închide ca într-o ceașcă,
Slugile calcă pe covoarele moi
Să nu trezească moartea din oaspeți.
«– O, ce bine mi-ar face să curgă ploaia
Să ude salcâmii, să le scuture sălbile»
Străjile porților și-au lăsat scuturile
Și au intrat în apa caldă a pământului.
Aș vrea să fiu acum lișiță albă
Peste bălțile adânci ale somnului.
De ce nu se trag odată zăvoarele
Să rămânem aci toată viața, prietene?
“Stihuri pentru Draga”
Din antologia “Acești mari poeți mici” alcătuită de Mihai Rădulescu
(de Alexandru Alexianu)
Fiecare lucru înmugurește pe dedesubt
Ca ierburile, fără să tresară
Oamenii își duc osteniți obrăzarele
Pentru o sindrofie ciudată.
Viespele nu mai au ac și venin,
Drumul se închide ca într-o ceașcă,
Slugile calcă pe covoarele moi
Să nu trezească moartea din oaspeți.
«– O, ce bine mi-ar face să curgă ploaia
Să ude salcâmii, să le scuture sălbile»
Străjile porților și-au lăsat scuturile
Și au intrat în apa caldă a pământului.
Aș vrea să fiu acum lișiță albă
Peste bălțile adânci ale somnului.
De ce nu se trag odată zăvoarele
Să rămânem aci toată viața, prietene?
“Stihuri pentru Draga”
Din antologia “Acești mari poeți mici” alcătuită de Mihai Rădulescu