Nicolaus Lenau - Visurile tinereţii

Cel tânăr crede viaţa o grădină,
Şăgalnic, zorile-i zâmbesc mereu;
În el totu-i nădejde şi lumină.
Cer îi e lumea - omul, Dumnezeu!

Lin, boarea dimineţii îi presară 
Cu deget blând în plete trandafiri;
Mângâietoare pasări l-împresoară 
Cu minunate glasuri şi-mboldiri.

Nu tulbura pe oaspeţii de-o clipă
Ai tinereţii. Umblă-ncet, sfios!
Visările ce-n zori se înfiripă
Sunt tot ce are viaţa mai frumos.

Realitatea însă izgoneşte
Cu pasu-i greu şi păsări şi visări;
Şi plin de teamă tânărul priveşte
Cum toate zboară şi se pierd în zări.

În româneşte de Lazăr Iliescu