Mircea Ivănescu - miopie

seara ea îmi spune – astăzi mi-a ghicit în cafea
însăşi suzana, şi-mi povestea cum fuge un bărbat
cu ochii rotunzi, bulbucaţi, după mine – să însemne
asta că e un bărbat cu ochelari? (eu îmi scot 
repede lentilele de pe nas şi suflu în ele
s-alung ispitele) dar mai pe urmă – 
spunea suzana (povesteşte ea mai departe),
se face o cotitură şi scapi – de asta mi-e frică şi mie,
adaugă ea gânditoare. văzută fără ochelari
faţa ei este ca o părere – mă gândesc că am scris de demult 
că legăturile mele cu timpul sunt ca o fugă 
a unui nebun care vrea să se prindă
pe el însuşi – şi e întotdeauna câte o cotitură.
pe urmă îmi pun ochelarii şi totul reintră în normal.

Din volumul „Versuri”, 1968